ȘCOALA NIȚCHIDORF ÎN PERIOADA 1785-1866

Școală confesională romano-catolică cu limba de predare germană

(6 clase)

Römisch-katholische konfessionelle Elementar - Volksschule mit deutscher Unterrichtsspracher

Prima şcoală

Autorii lucrării Contribuţii la istoria învăţământului din Banat până la 1800, Petru Radu şi Dimitrie Onciulescu, notează într-o anexă primele atestări ale localităţilor şi ale şcolilor din localităţile bănăţene, precum şi numele învăţătorilor şi numărul de elevi. În dreptul localităţii Niţchidorf, la poziţia 411 este trecut anul 1370 în dreptul primei atestări a localităţii, iar la rubrica dedicată şcolii se specifică faptul că aici era o colonie germană şi şcoală din 1784. Învăţător era Csokanyi Spitzkopf.

„Printre coloniştii veniţi în Banat se aflau şi profesori de ţară care aveau şi o a doua specializare într-o meserie (tâmplar etc.). Primul profesor la şcoala din Niţchidorf a fost Johann Pierrot, care era şi viticultor. A plecat din localitate în anul ce a urmat invaziei turcilor care au devastat Niţchidorfului şi clădirea şcolii. Majoritatea coloniştilor de la acea vreme au învăţat să scrie şi să citească în ţara lor natală, după cum arată unele semnături de pe documente („obligaţia” ordinariatului episcopal de la 27 mai 1802). Celălalt profesor a fost Paul Hack pentru 6 ani, succesorul lui a fost Georg Josef Nix.”

„Odată cu primele clădiri, în 1785, în Niţchidorf a fost construită şi o şcoală, în mijlocul satului la nr. 112, unde, în apropiere au fost rezervate locuri pentru parohie (nr. 96) şi pentru Casa populară (nr. 97). După o descriere datând din 1808, şcoala a fost construită din material bun şi acoperită cu şindrilă, într-o situaţie acceptabilă. Avea trei camere; cea mai mare servea  ca şi capelă pentru enoriaşi (încă nu era construită biserica), cea mică era şcoala şi a treia cameră era locuinţa învăţătorului (avea bucătărie şi şpais şi un staul pentru 3 vite). 

Din 1785 și până în 1866, școala a fost confesională romano-catolică cu limba de predare germană. Localul clădirii era tot acolo unde este și astăzi clădirea școlii, în centrul satului la numărul 245.

Un moment critic a fost cauzat de jaful satelor învecinate din 22 septembrie 1788.În urma acestuia a suferit și biserica și școala, fiind distruse manualele școlare, materialele didactice și arhiva. (Schmadl, 1971, p. 74)

În 1824, când a fost construită biserica, camera destinată capelei a revenit şcolii, care avea, deci, două camere (săli de clasă) pentru aproximativ 300 de elevi. Totuşi trebuie menţionat că la acea vreme, nu toţi copiii cu vârste şcolare, mergeau la şcoală; aproape jumătate rămâneau acasă, părinţii reţinându-i pentru munca din gospodărie şi de la câmp, costurile şcolarizării fiind ridicate. Cu toate acestea, sălile de clasă erau arhipline, unii elevi fiind nevoiţi să stea pe podea în timpul orelor. La acea vreme, şcoala nu era obligatorie şi pe timpul iernii, din cauza bolii, mulţi elevi nu veneau la şcoală.”

Primul învățător a venit împreună cu coloniștii din Lorena (Lӧtringen) și s-a numit Johann Pierroth. Din documente rezultă că a avut copii foarte bine pregătiți. O familie de învățători mai importantă din acea perioadă a fost familia Nix.

De la înființare până în 1824, școala a funcționat cu un singur învățător. În acel an sa terminat construirea bisericii și capela este luată de la școală, introducându-se un al doilea post de  învățător. Cele două cadre didactice erau Georg Josef Nix (tatăl) și Anton Nix (fiul). Numărul elevilor a variat între 150-200, iar școala era de 6 ani (cu 6 clase).

Dintr-o statistică reiese că în anul 1842 numărul elevilor era de 248. Într-un alt document din 1850, rezultă că populația localității era de 1.415 locuitori cu 299 de copii de vârstă școlară, dintre care frecventau școala 235.

Până în 1862 învățătorul era și pe postul de crâsnic. Nemaiavând și această funcție, salariul lui a fost redus foarte mult. Printr-o înțelegere, învățătorul a devenit un ajutor administrativ al fondului bisericesc și avea și o recompensă în natură.

2  Contribuţii la istoria învăţământului din Banat până la 1800, Petru Radu şi Dimitrie Onciulescu p. 282.

3 Nitzkydorf – Chronic und Heimatbuch einer deutchen Gemeinde im Banat 1785-1992, Erstes Buch: Msgr. Dr. Franz Kräuter Geschichte des Dorfes und seiner Pfarrei; Zweites Buch: Dr. Balthazar Schmadl – Georg Schmadl – Peter Konrad; Beiträge über Geschichte, Wirtschaft, Kultur, die Zeit im Kommunismus; Redaction und Zusammenstellung: Dr. Balthasar Schmadl, Munchen, im Oktober 1994.

4 Seidl Baltazar, Monografia Școlii din Nițchidorf – Timiș, manuscris, 1978, p.3.

5 Nitzkydorf – Chronic und Heimatbuch einer deutchen Gemeinde im Banat 1785-1992, p. 473.

6 Seidl Baltazar, Monografia Școlii din Nițchidorf – Timiș, manuscris,  1978, p.3.

7 Seidl Baltazar, Monografia Școlii din Nițchidorf – Timiș, manuscris, 1978, p.3.

8 Nitzkydorf – Chronic und Heimatbuch einer deutchen Gemeinde im Banat 1785-1992, Erstes Buch: Msgr. Dr. Franz Kräuter Geschichte des Dorfes und seiner Pfarrei; Zweites Buch: Dr. Balthazar Schmadl – Georg Schmadl – Peter Konrad; Beiträge über Geschichte, Wirtschaft, Kultur, die Zeit im Kommunismus; Redaction und Zusammenstellung: Dr. Balthasar Schmadl, Munchen, im Oktober 1994.