Împărăteasa Maria Teresa a dat în 1774 un ordin şcolar pentru şcolile germane, normale, principiale şi triviale. Acesta a fost scris de Johann Ygnaz von Felbiger şi răspândit peste graniţele imperiului, fiind valabil pentru toate teritoriile cucerite de habsburgi, deci şi în Banat. Şi statul maghiar l-a preluat, astfel că prima „ratio educationis” maghiară a rămas valabilă în Banat când acesta a fost anexat Ungariei în 1778 (şapte ani înainte de venirea etniei germane în Niţchidorf). După acest ordin, responsabilităţile  şcolare erau împărţite între stat, comunitate şi biserică. Statul asigura manualele, materiile şi monitoriza populaţia şcolară. În comitatul Timişoarei monitorizarea revenea unui directorat. Un director al școlilor catolice a fost dr. Albert Wenzeslaus Karlitzky (1747-1803).

Comunităţile aveau, potrivit ordinului, sprijinul nobilimii sau erau şcoli publice. Trebuiau să întreţină clădirile şcolii şi să plătească profesorii. Preoţii erau directorii şcolilor orăşeneşti şi supraveghetori, fiind subalterni ai episcopului şi ai decanatului (directoratul statal). Prima inspecţie la şcoala din Niţchidorf în 1788 a fost o „vizită a decanatului.”

În această ordine triplă (stat, comunitate, preot), şcolile, pot fi înţelese ca şcoli confesionale. Pentru reglementările relaţiilor şcolare, comunităţile semnau contacte cu directoratul Timişoarei.

Şcolile superioare germane s-au dezvoltat în Banat, de la început, bine şi fără probleme. În Timișoara, iezuiţii aveau o şcoală latină (fondată în 1725), în Caransebeş exista din 1742 un liceu german. În Sânnicolau Mare era o şcoală de meserii, în Becicherecul Mic, un liceu german din 1859 (ca şi la Arad şi Lugoj). Surorile sărace „Doamnei noastre dragi” din Munchen funcţionau din 1859 în Banat cu şcoli de fete în Timişoara, Periam, Lipova, Vârşeţ şi Oraviţa.

A doua şcoală (1843)

Construcţia şi costurile unei şcoli, potrivit unui ordin, a revenit comunităţii. Printr-o cerere adresată Consiliului orăşenesc al Timişoarei, comunitatea a motivat că datorită sărăciei, nu poate construi din mijloace proprii o şcoală şi arătând că şi Buziaşul, Căpătul şi Vermeşul au primit finanţare din partea statului, cerând la rândul ei finanţare. Timişoara a dat banii, comunitatea asigurând partea de lucrări practice.

Dar noua şcoală era prea mică, cu o singură sală (6 Klafter „unitate de măsură pentru lemne”, 3 Fuβ lang „trei lungimi de picior” und 3 Klafter, 4 Fuβ = ca. 11m x 6m = 66m²). Prea mică era şi locuinţa învăţătorului. În 1859 au fost raportate şi s-a depus plângere pentru această construcţie. În 1862 a fost reconstruită locuinţa învăţătorului şi sălile de clasă pe cheltuiala localnicilor. Între timp, activitatea şcolară avea loc în locuinţa lui Balthasar Vogel. În curând s-a construit şi o a treia sală de clasă.

Absolvenți de seamă ai școlii din această perioadă

(Nitzkydorf-Chronik, 1994)

1. Dr. Franz Kräuter - Familia sa a venit din Nițchidorf în Vucova pentru a deschide o afacere cu un magazin. Aici s-a și născut Franz Kräuter în 1885. El are un rol important în viața publică a Banatului, mai ales în ceea ce privește politica educațională.

2. Heinrich Berwanger – student la teologie

3. Mathias Kräuter (fiul lui Josef Kräuter, numit Krämersch Sepp) a urmat o școală de profesori și a fost un respectat profesor în Bacova. De asemenea, el era un bun pianist și cunoștea bine serviciul cantorilor din Bacova.

4. Peter Walleth – notar și Wenzel Staat – vicenotar

Numele cadrelor didactice care au funcționat în perioada 1785-1866

(Evidența cadrelor didactice - manuscris, Jakob Endres)

1785-1789: Johann Pierroth (I-VI Klasse) – 150 elevi/Schülk

1789-1795: Paul Hack (I-VI Klasse) - 200 elevi/Schülk

1795-1824: Georg Josef Nix (I-VI Klasse) – 225 elevi/Schülk

1824-1835: Georg Josef Nix (I-III Klasse) – 120 elevi/Schülk

(Sehi Sohn) Anton Nix (IV-VI Klasse) – 125 elevi/Schülk

1835-1856: Anton Nix (IV-VI Klasse) - 120 elevi/Schülk

Peter Sehi (I-III Klasse) – 125 elevi/Schülk

1856-1863: Ferdinand Nix (IV-VI Klasse) – 120 elevi/Schülk

Anton Nix ( I-III Klasse) – 115 elevi/Schülk

1863-1870: Ferdinand Nix (IV-VI Klasse) – 130 elevi/Schülk

Csokany N. (I-III Klasse) – 145 elevi/Schülk